Lucrătorii sociali din zona de nord vor oferi servicii mai calitative persoanelor cu dizabilități

„Și când îi întrebi: – Voi vreți înapoi în internat? Toți într-un glas exclamă: – NU!!! -Da de ce? – De-atâta că acolo noi stăteam închiși, da aici suntem oameni liberi.”

Cinci OSC-uri din zona de Nord a Moldovei dezvoltă, alături de Centrele de plasament temporar pentru persoanele cu dizabilități din Bădiceni și Bălți, servicii sociale Locuință protejată. Este vorba de: AO „Casa speranțelor” din Soroca; AOPPD „Eternitate” din Fălești; AO „Dreptul de a fi” din Bălți; AO „AREAP” din Edineț; AO „Victorion” din Briceni.

În cadrul proiectului „Servicii sociale mai bune printr-un parteneriat durabil dintre societatea civilă și guvern” aceste organizații contribuie la dezvoltarea a nouă Locuințe și / sau oferă asistență persoanelor dezinstituționalizate pentru integrarea lor în comunitate.

Recent OSC-urile menționate, alături de personalul din servicii, au participat la Seminarul de instruire inițială a personalului din cadrul serviciilor sociale „Locuință protejată”, organizat la Soroca. Seminarul a pus accent pe îmbunătățirea competențelor profesionale ale participanților și organizarea eficientă a activităților în cadrul serviciului social Locuință protejată. Participanții au discutat conceptele – cheie din domeniul protecției sociale a persoanelor cu dizabilități: noțiunea de dizabilitate, drepturile persoanelor cu dizabilități, incluziunea socială, valorizarea rolului social, tehnici de lucru cu persoanele cu dizabilități etc. Un obiectiv important al instruirii a fost dezvoltarea unor atitudini pozitive și non-discriminatorii angajaților din cadrul serviciilor, astfel încât să susțină și să promoveze incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități.

Iată câteva dintre părerile participanților la seminar:

– A fost o lecție bună pentru noi; s-a pus accentul pe faptul că persoanele cu dizabilități au dreptul la familie, pot să fie mame, să crească copii și au dreptul să-și îndeplinească visul (Diana Moraru, coordonator de activități, Locuința protejată);

– Am făcut cunoștință cu colegi din alte raioane, am făcut schimb de experiență. Am aflat de la colegi cum soluționează problemele și cum lucrează, ne-au redat cazuri practice, ne-au împărtășit diferite metode de lucru, cum au soluționat diverse probleme, cum discută cu persoanele cu dizabilități. Știm că oricând ne putem consulta cu colegii pentru ca să evităm anumite riscuri și să ajutăm persoanele cu dizabilități să se încadreze în comunitate (Valentina Onica, președinte AO „Casa speranțelor”);

– Volumul materialului este mare și mi-ar fi plăcut să avem mai mult timp la seminar, pentru a-l aplica în practică. Cred că la aceste seminare trebuie să fie prezenți și reprezentanți ai APL-urilor, pentru ca să înțeleagă specificul serviciilor și să-și creeze o idee de ansamblu, să știe fiecare ce are de făcut (Petru Popescu, asistent social Centru de plasament temporar pentru persoanele cu dizabilități);

– Mi-au plăcut filmele despre persoane cu dizabilități care deja locuiesc în comunitate. Am văzut că se descurcă, au gospodării… Mă gândeam că ei niciodată nu vor putea să aibă aceste lucruri, să îngrijească de ceva. Credeam că dacă e o persoană cu dizabilitate, ea nu poate face nimic, nu e capabilă. Dar am înțeles că se poate, cu un pic de ajutor (Olesea Minciuc, asistent social comunitar);

– Mi-a plăcut atitudinea sau pregătirea colegilor care deja lucrează în domeniu. Asta am luat de la ei – momentele pozitive, faptul că ei din start nu văd în fața lor o persoană cu dizabilități, ci o persoană egală. Asta am învățat – de a vedea persoana egală. Serviciile dezvoltate sunt importante – astfel se educă și societatea, comunitatea. Noi, societatea, nu prea avem experiență de a fi mai răbdători, mai toleranți față de persoanele cu dizabilități, noi îi mărginim, excludem… dar pe parcursul seminarului mi-am dat seama că putem să schimbăm lucrurile (Grigore Șestacov, lucrător social);

– Tare mult s-a schimbat viața lor de când trăiesc în societate. În instituție stăteau mai mult de 20 de persoane într-o încăpere și nu aveau cu ce se ocupa, nu cunoșteau lucruri noi. În Locuința protejată au grijă de grădină, avem o seră în care am recoltat roșii, castraveți. Și-au umplut beciurile cu de toate. În plus, mai au găini, iepuri și au grijă de animale. Și le pare bine că ei sunt oameni gospodari ca și toți ceilalți. Se mândresc cu ceea ce fac și rezultatul e într-adevăr foarte mare (Elena Nepeivoda – lucrătoare Locuința protejată);

– Persoanele cu dizabilități din Locuința protejată unde lucrez eu spun des că în instituție era gălăgie. În Locuința protejată mai liniște, fiecare are dreptul la camera lui, la locul unde să se odihnească; pot să gătească, să-și pregătească ce vor ei… Și le este interesant atunci când pregătesc toți împreună. Aici au ocupație – ei tare iubesc să lucreze în seră… Când vin oaspeți – le povestesc cum au conservat legumele. Iubesc florile. Și-au făcut mulți prieteni și în sat, și în afara satului. Le place să meargă la magazin, mai ales dacă au banul lor (Stela Catlabula , lucrător social).

Această instruire a fost desfășurată în cadrul Proiectului „Servicii sociale mai bune printr-un parteneriat durabil dintre societatea civilă și guvern”, finanțat de Uniunea Europeană, co-finanțat și implementat de Fundația Soros-Moldova în parteneriat cu Asociația Keystone Moldova, Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei și Alianța Organizațiilor pentru Persoane cu Dizabilități.